Un personaj care dădea farmec străzii: Romică!

(Un necrolog din 2008)

Romică, un actor grăbit

Boema timişoreană e în doliu. Romică, adultul cu suflet de copil, cel care a animat, ani la rând, Corso-ul din oraşul de pe Bega, a fost răpus, cu puţine zile în urmă, de ciroză hepatică. Asemănarea frapantă, dar şi cultivată, cu Hitler, ca şi inventivitatea de care dădea dovadă pentru a întreţine o atmosferă veselă în jurul său l-au transformat pe „scamatorul străzilor” într-un adevărat personaj, extrem de popular în urbe.

Tanti Reghina
Cine nu l-a cunoscut pe nonconformistul Romică, nu se poate lăuda că are cultură generală de timişorean. Romi Rusu, pe numele lui adevărat, se prezenta tuturor drept Romică. Data naşterii din buletinul său, 30 octombrie 1960, nu era însă şi data reală, pe care nu o mai ştia nici mama lui, Reghina. Mamă care l-a abandonat, la doar două luni, în unul din parcurile centrale din Cluj. Era chiar ajunul Crăciunului când a fost găsit pe o bancă de doi pensionari, care l-au predat la Miliţie. De acolo a colindat prin multe orfelinate, până când o doctoriţă de la un leagăn din Suceava a dat un anunţ în „Scânteia”. Aşa şi-a regăsit mama. S-a mutat la ea, la Giulvăz, un sat din apropierea Timişoarei, la vârsta de 12 ani. După experienţa orfelinatelor, nu s-a acomodat însă „rolului” de fiu şi nu a reuşit să i se adreseze mamei decât cu apelativul „tanti Reghina”. La 14 ani, a devenit copil al străzilor şi de atunci s-a străduit să se descurce de unul singur.